A. Diagnosticarea diabetului zaharat in afara situatiei de sarcina
Diagnosticul diabetului zaharat are la baza determinarea glicemiei (concentratia zahararului in sange) din sangele venos (plasma venoasa mai exact). Exista 3 modalitati de a pune diagnosticul:
1. Prezenta simptomelor clasice de diabet (sete mare, urinat des si mult, pierdere in greutate neexplicata) + o glicemie ≥ 200mg/dl recoltata oricand in timpul zilei, indiferent de timpul trecut de la ultima masa sau cat de copioasa a fost aceasta.
SAU
2. Daca glicemia pe nemancate, dimineata, dupa 8 ore de post este ≥126 mg/dl se poate pune diagnosticul de diabet zaharat. Se va repeta insa determinarea si in zilele urmatoare pentru confirmarea diagnosticului.
SAU
3. Daca glicemia pe nemancate, dimineata, dupa 8 ore de post este mai mica de 126 mg/dl atunci se face un asa numit test de toleranta la glucoza. Astfel, dimineata pe nemancate (post de 8 ore) se recolteaza o glicemie pe vena, se beau 75 g de glucoza (in 300 ml apa, preferabil cu putina lamaie) si se testeaza din nou glicemia peste 2 ore (intre timp nu se mananca, nu se fumeaza, nu se face efort, etc.). Daca la 2 ore de la ingerarea glucozei glicemia este mai mare de 200 mg/dl se pune diagnosticul de diabet zaharat.
Diagnosticul diabetului zaharat pe baza hemoglobinei glicozilate (HbA1c) cu pragul >6,5% nu poate fi folosit decat daca metoda de laborator este HPLC + exista validare conform standardului international.
B. Diagnosticarea diabetului zaharat in timpul sarcinii
Diagnosticul diabetului de sarcina a suferit multiple modificari in timp deoarece pana de curand nu se cunostea exact de la ce valori ale glicemiei incep complicatiile sarcinii. Finalizarea recenta a unui mare studiu in acest domeniu a adus mai multa lumina in privinta criteriilor de diagnostic.
Studiul HAPO a analizat peste 25000 de gravide fara diabet cunoscut anterior, care au facut un test de toleranta la glucoza si au fost urmarite atent pe toata perioada sarcinii. S-a putut astfel observa ca nu exista un prag al glicemiei de la care incep sa apara complicatii si inainte de care este in regula. Chiar si in domeniul normalului, o glicemie normala mai mare decat o alta glicemie normala se asociaza cu un risc mai mare de complicatii ale sarcinii.
Ca urmare a noilor informatii aparute, experti din toata lumea s-au intrunit pentru a discuta problema diagnosticului diabetului de sarcina. Ei formeaza grupul IADPSG (International Association of Diabetes and Pregnancy Study Groups) si consensul discutiilor a fost recomandarea unor noi criterii pentru diagnosticul diabetului de sarcina. In ianuarie 2011, Asociatia Americana de Diabet (ADA) a adoptat aceste criterii ca fiind standardul de diagnostic pe teritoriul SUA si le-a prezentat in ghidul sau din aceeasi luna. De mentionat ca cele doua variante de diagnostic prezente concomitent anterior in ghid (chiar si in 2010) au fost retrase. Este vorba de testul O`Sullivan (50/100g glucoza) si testul OMS (75g glucoza).
Noile criterii de diagnostic presupun ca orice femeie insarcinata si fara diabet cunoscut anterior sa efectueze un test de toleranta orala la glucoza cu 75g glucoza in saptamana 24-28 de sarcina, cu efectuarea a trei glicemii:
pe nemancate (normal < 92 mg/dl / 5.1 mmol/l)
la o ora (normal < 180 mg/dl / 10 mmol/l)
la doua ore dupa ingestia de 75g glucoza (normal < 153 mg/dl / 8.5 mmol/l).
Se considera diabet de sarcina daca cel putin una din cele trei glicemii este mai mare sau egala decat pragul stabilit de 92 mg/dl (5.1 mmol/l) pentru glicemia pe nemancate (a jeun), 180 mg/dl (10 mmol/l) la o ora si 153 mg/dl (8.5 mmol/l) la doua ore. De remarcat ca spre deosebire de orice alte modalitati anterioare de diagnostic este suficienta o singura glicemie mai mare sau egala cu pragul stabilit si se pune deja diagnosticul de diabet de sarcina.
Avand in vedere argumentele solide pe baza carora s-au stabilit aceste noi criterii de diagnostic este foarte probabila raspandirea lor rapida la nivel mondial, in beneficiul absolut al femeilor in cauza
